Leucemia mieloida cronica (LMC) - detectia si cuantificarea transcriptului de fuziune BCR-ABL1

Leucemia mieloida cronica (LMC) este asociata cu translocatia reciproca t(9;22) a genelor BCR si ABL de la nivelul cromozomilor 9 si respectiv 22 si aparitia cromozomului Philadelphia. Are loc formarea genei de fuziune BCR-ABL1, care codifica pentru o proteina cu activitate tirozin-kinazica constitutiva ce se traduce printr-o hiperproliferare a leucocitelor in toate stadiile de maturatie. In gena BCR au fost descrise 3 puncte de rupere care permit fuziunea cu gena ABL1, in urma careia rezulta 3 tipuri de transcript:

 

- transcriptul major (M-BCR)  - codifica proteina p210 si este intalnit la peste 95% dintre pacientii LMC,

- transcriptul minor (m-BCR) – codifica proteina p190 si este asociat mai frecvent cu LAL,

- transcriptul micro (µ-BCR) – codifica proteina p230 si este asociat mai frecvent cu LMC neutrofila.

 

Terapia personalizata in LMC este reprezentata de administrarea de inhibitori tirozin-kinazici (TKI), in vederea obtinerii unui raspuns hematologic, citogenetic si molecular complet.

Testarea moleculara se realizeaza din sange periferic si consta in detectia uneia sau mai multor secvente ARN corespunzatoare transcriptilor de fuziune BCR-ABL1. Testarea se poate realiza atat in scop de diagnostic (detectia produsilor de transcriptie BCR-ABL1) cat si in scopul monitorizarii terapiei cu inhibitori tirozin-kinazici (cuantificarea produsilor de transcriptie BCR-ABL1).

 

Metodele folosite in laboratorul nostru sunt:

- RT-PCR  si vizualizarea transcriptilor PCR prin electroforeza in gel de agaroza - detectia transcriptilor BCR-ABL1

- Real-Time PCR à cuantificarea produsilor de transcriptie BCR-ABL1

- Secventiere capilara Sanger a analiza mutatiilor in gena ABL1

 

 

Reprezentarea procentuala a principalelor tipuri de transcript BCR-ABL1, precum si a celor mai frecvente variante ale transcriptului M-BCR, detectate si cuantificate prin Real-Time PCR si electroforeza in gel de agaroza.

 

 

Reprezentarea procentuala a principalelor tipuri de transcript BCR-ABL1, precum si a celor mai frecvente variante ale transcriptului M-BCR, detectate si cuantificate prin Real-Time PCR si electroforeza in gel de agaroza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Raspunsul molecular la tratamentul cu inhibitori tirozin-kinazici, in lotul de pacienti cu LMC studiat in laboratorul Personal Genetics

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mutatii identificate la nivelul domeniului tirozin-kinazic al transcriptul BCR-ABL1, prin secventiere capilara Sanger, in lotul de pacienti cu LMC studiat in laboratorul Personal Genetics.

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCLUZII

- Monitorizarea raspunsului molecular la terapia cu TKI este un instrument esential in evaluarea eficientei tratamentului si in personalizarea terapiei la pacientii cu LMC.
 
- Rezultatele obtinute, atat in ceea ce priveste frecventa tipurilor de transcript BCR-ABL1 cat si frecventa diferitelor mutatii identificate in lotul studiat, sunt in concordanta cu datele din literatura de specialitate.
 
- Folosirea combinata a metodelor de biologie moleculara permit detectarea si caracterizarea variantelor de transcript BCR-ABL1 si asocierea cu fenotipul clinic de LMC.
 
- Folosirea tehnicii de secventiere genica Sanger pentru identificarea subtipurilor rare de transcript BCR-ABL, la pacientii LMC aflati la diagnostic, si integrarea acestor date in contextul clinic al fiecarui pacient, permite atat stabilirea diagnosticului de certitudine cat si orientarea terapiei personalizate.