Info test: Detectia si cuantificarea HBV

Detectia si cuantificarea HBV – ADN (virusul hepatitei B)

1. Ce sunt virusul HBV si incarcatura virala

Virusul hepatitei B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae. Particula virala, virionul, consta dintr-o anvelopa externa lipidica si un miez (core) proteic. Nucleocapsida inconjoara ADN-ul viral si polimeraza ADN. Anvelopa externa contine proteine implicate in penetrarea celulelor susceptibile. HBV este unul dintre cele mai mici virusuri anvelopate, avand si forme pleomorfice. Aceste forme nu sunt infectioase si sunt compuse din lipidele si proteinele care alcatuiesc partea de la suprafata virionului, numita antigenul de suprafata (HbsAg). Genomul HBV este reprezentat de ADN circular, partial dublu-catenar. ADN viral se gaseste in nucleul celulei la scurt timp dupa infectarea acesteia prin endocitoza.

Cantitatea de material genetic HBV identificat in sange corespunde atator virusuri cate arata numarul de UI/ml sau de copii/ml.

2. Ce presupune prezenţa incarcaturii virale

HBV parcurge cicluri de replicare si non-replicare.

S-au descris 4 stadii ale ciclului de viata al HBV. Primul stadiu este imunotoleranta. Durata acestui stadiu la un adult este de aproximativ 2-4 saptamani si reprezinta perioada de incubatie. Replicarea virala poate fi sau nu insotita de cresterea nivelului aminotransferazelor si de lipsa simptomelor de boala. In al doilea stadiu, apare reactia inflamatorie, insotita de un efect citopatic. HBeAg este identificat in ser si este observat un declin al nivelului HBV. Durata acestui stadiu la pacientii cu infectie acuta este de aproximativ 3-4 saptamani (perioada simptomatica). La pacientii cu infectie cronica, pot trece 10 ani sau mai mult pana la aparitia cirozei. In al treilea stadiu, se identifica HBeAc. Nivelul HBV ADN este scazut sau nedetectabil, iar nivelul aminotransferazelor se situeaza in limite normale. In acest stadiu, are loc integrarea genomului viral in genomul hepatocitelor gazdei. HbsAg este inca prezent in ser. In stadiul al patrulea, sunt produsi anticorpii antivirali. Diferiti factori, se pare, pot influenta evolutia acestor faze, incluzand varsta, sexul, imunodepresia si coinfectia cu diferite virusuri.

Aproximativ 50% dintre pacienti experimenteaza reactivarea acuta a infectiei. Pacientii care au fost supusi chimioterapiei prezinta risc crescut pentru reactivarea infectiei cu HBV.

3. Date statistice

Potrivit studiilor efectuate in Romania, prevalenta hepatitei B este, in functie de regiuni, cuprinsa intre 4,9-6%.

Se estimeaza ca mai mult de 2 000 de milioane (2 bilioane) de persoane din lume au fost infectate la un moment dat al vietii lor. Se apreciaza ca 350 de milioane de persoane din intreaga lume sunt purtatoare ale HBV, majoritatea provenind din Asia sau Africa. Prevalenta bolii este mai mare de 8% in regiuni cum sunt: Asia, Africa, Orientul Mijlociu, Alaska, majoritatea insulelor din Pacific, Bazinul Amazonian din America de Sud.

In America de Nord, vestul Americii de Sud , Australia si vestul Europei, prevalenta infectiei cronice cu HBV este mai mica de 2%. In SUA, 22000 de copii sunt nascuti anual de mame cu infectie cronica.

4. Date clinice

Hepatita B este determinata de infectia virala a ficatului, fiind insotita de manifestari clinice extrem de variabile. La majoritatea persoanelor infectate, hepatita se dezvolta fara a fi insotita de simptome specifice sau icter. Alti indivizi manifesta simptome in absenta icterului, in timp ce la 25-35% dintre persoanele infectate apar atat simptome cat si icter. Pacientii se pot recupera complet in urma infectiei cu HBV, pot manifesta hepatita fulminanta care determina moartea (la mai putin de 1,5% dintre pacientii spitalizati), sau se pot croniciza.

Simptomele hepatitei acute sunt nespecifice, asemanatoare gripei. Unii pacienti prezinta semne fizice precum icter, urina inchisa la culoare, materii fecale decolorate si hepatomegalie. In faza preicterica, care poate dura aproximativ 1-2 saptamani, la 80% dintre pacienti apar simptome cum ar fi: indispozitie, febra <39,5ºC, oboseala, dureri musculare (mialgie), anorexie (lipsa poftei de mancare), greata si voma. Faza icterica a hepatitei virale B, care dureaza aproximativ o luna, este insotita de semne precum urina inchisa la culoare si icter clinic.

Simptomele hepatitei cronice B sunt in general vagi si nespecifice. Ciroza apare dupa 4 ani la 50 % dintre pacientii cu hepatita activa cronica severa si dupa 6 ani la 30% dintre pacientii cu hepatita cronica activa moderata.

Infectia in perioada perinatala determina cronicizarea bolii in absenta simptomelor, la aproximativ 90% dintre nou-nascutii ai caror mame sunt purtatoare ale antigenului Hbe. In contrast, rata de cronicizare a infectiei HBV este 10% la copiii ai caror mame prezinta o incarcatura virala scazuta. Probabilitatea de cronicizare la copiii mari si adultii imunocompetenti (cu imunitate buna) variaza intre 6 si 10%.

Grupurile cu risc inalt pentru contactarea infectiei cu HBV includ utilizatorii de droguri intravenoase, persoanele cu parteneri sexuali multiplii (barbati heterosexuali sau homosexuali), hemofilicii, pacientii hemodializati si personalul medical, detinutii din unitatile corectionale, indivizii expusi contactului cu lichide biologice ca urmare a ocupatiei lor si pacientii institutionalizati din cauza diferitelor dizabilitati.

5. Proba de laborator

Proba: ser obtinut prin centrifugarea sângelui integral recoltat in vacutainer fara anticoagulant.